15 mai 2007

Salată de ardei copţi

Pentru vreo două porţii modeste îţi trebuie:
5-6 ardei ţuguiaţi (graşi vreo 4, poţi folosi de care ai la îndemână)
2-3 roşii
2-3 căţei de usturoi
ulei de măsline
oţet balsamic
sare, piper

Coci ardeii şi tomatele pe grătarul încins. Tomatele vezi că se coc mai repede. Laşi un pic la răcit, ca să nu-ţi frigi degeţelele, apoi despieliţezi ardeii şi separi cotorul cu seminţe. Tomatele le despieliţezi şi pe ele, dacă ţii neapărat. Tai totul bucăţele şi potriveşti salata de gust cu usturoi pisat, sare, piper, ulei şi oţet. Amesteci totul. Gata. Merge bine la grătar, dar şi la alte preparate.

14 mai 2007

Tort de ciocolată şi lichior de ouă


Traduc această reţetă pe care am gasit-o pe site-ul unei reviste la care sunt abonată şi în care găsesc tot felul de minunăţii. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg am constatat că ori am greşit eu cu ceva, ori anumite cantităţi sunt în exces. Fiindcă mie mi-a rămas nişte cremă pe care, nu-i bai, am congelat-o şi o păstrez pentru o altă prăjitură. Plus că unele chestii se mai ajustează şi la ochi.

Sunt necesare următoarele:

* 3 ouă + încă 3 gălbenuşuri (mărime medie)
* o priză de sare,
* 100g zahăr
* 3 pliculeţe zahăr vanilinat
* 75g făină şi 50g pulbere de amidon (sper să nu greşesc, pe nemţeşte se numeşte Speisestärke)
* 1 ½ linguriţă praf de copt
* 5 foi de gelatină albă (pe care eu le-am înlocuit cu un pliculeţ de gelatină măcinată, echivalentul a 6 foi, care de altfel nici măcar nu mi-a fost de ajuns şi am mai suplimentat cu un pliculeţ)
* 150g de ciocolată amăruie (de fapt cât se poate de amară) la care eu am mai suplimentat cu vreo 20-30g fiindcă ştiu că rămâne de cele mai multe ori pe pereţii cratiţei după ce o topeşti
* 2 linguri de zahăr pudră
* 375g + 500g smântână lichidă (aia din care se obţine frişcă); ei, aici cred că se mai poate tăia din cantitate.
* 150ml lichior de ouă
* 75g de migdale foi (nu măcinate, nu întregi, sunt speciale pentru prăjituri)
* (eventual) pentru decor: vreo 16 minipraline (eu am folosit nişte floricele decorative din ciocolată)

Mai ai nevoie de: două pungi de şpriţat, o tavă de copt cu pereţi detaşabili cu diametrul 26cm şi hârtie de copt.

La treabă:

Pe fundul formei de copt se pune hârtia de copt. În prealabil, ca să adere, se poate unge forma cu un pic de ulei.
Se separă ouăle. 3 albuşuri, sare şi 3 linguri de apă rece se bat spumă tare peste care se presară zahărul şi un pliculeţ de zahăr vanilinat. Se încorporează unul câte unul 3 gălbenuşuri, apoi făina şi amidonul şi praful de copt (pe care eu întotdeauna îl sting în oţet). Se toarnă în formă şi se dă la cuptorul preîncălzit (electric: 175 °C / cu aer fierbinte: 150 °C / gaz: nivelul 2, nu ştiu care e ăla, în orice caz foc moderat) timp de 25-30 minute. Când e gata se răceşte şi se tranşează în două.

Gelatina se înmoaie. Ciocolata se sparge în bucăţele, se topeşte la bain marie şi se lasă un pic la răcit.
Se face o cremă din 3 gălbenuşuri + zahărul pudră. Amestecând, se adaugă ciocolata. 375g de smântână se bate frişcă. Fiindcă mie mi-a rămas surplus de cremă, zic că pentru frişcă sunt suficiente şi 200g. Frişca se încorporează în cremă şi se dă 30-40 de minute la frigider.
Se topeşte gelatina după indicaţiile de pe plic (varianta pulbere se topeşte chiar la rece). Se încorporează lichiorul de ouă. Se face frişcă din 500g de smântână + două pliculeţe de zahăr vanilinat. Se încorporează în crema de lichior de ouă şi se dă 20 minute la rece.

În jurul blatului se aşează la loc peretele detaşabil.
Peste prima jumătate de blat se şpriţează alternativ în inele concentrice cele două creme (de ciocolată şi de lichior de ouă) până se acoperă. Se aşează a doua jumătate de blat deasupra şi se repetă procedura. Cu restul de cremă de lichior de ouă se şpriţează pe margini pentru a îmbrăca peretele lateral al tortului. La sfârşit se îndepătează peretele detaşabil al formei. Se mai dă 30 minute la rece.
Se pot şpriţa suplimentar pe tort guguloaie peste care se vor aşeza mai târziu minipralinele sau decoraţiunile.
Migdalele se prăjesc uşor fără grăsime, se lasă la răcit apoi se lipesc pe marginea tortului.
Se lasă tortul cel puţin 4 ore la rece (peste noapte, zic eu). Se decorează. Gata!

Timp de preparare 1 ¾ ore.
Timp de aşteptare 6-7 ore.
Dar efortul merită.
Tortul meu a fost devorat în câteva minute. :O
În poză e capodopera mea.

08 mai 2007

Gem de prune cu nuci

A fost prima mea ispravă de genul ăsta.

Iţi trebuie:
1 kg de prune
vreo 400g de zahăr
un pic de apă (o jumătate de cană)
100 g de nuci (măcinate sau mărunţite)
1 beţişor de scorţişoară
un pliculeţ de zahăr vanilinat
Aici e şi mai simplu. Prunele se taie jumătăţi şi se aruncă sâmburii. Şi se pun la fiert (pe foc blând) cu zahăr, cu apă şi cu batonul de scorţişoară. Mai pe la jumătatea fierberii se adaugă nucile şi zahărul vanilinat. Este gata când dacă pui un pic pe o farfurie şi trasezi o linie prin mijloc nu îşi mai revine. Atenţie, tot trebuie să fie cât de cât fluid. Când se răceşte se mai întăreşte. În rest (treaba cu borcanele) se procedeaza ca la gemul de gutui.

Gem de gutui-mere-portocale

Mi s-a pus pata. Voiam gem de gutui, din-ăla autentic, nu jeleu, iar gutui nu găseam decât cel mai probabil la turci. Într-un final au aparut şi în supermarket. Am căutat câteva reţete. Mi-a dat şi Alma una şi am făcut o combinaţie personală.
Sună cam aşa:
Pentru vreo 3-4 borcănele ai nevoie de:
* 4 gutui (aproximativ 1 kg şi un pic)
* 3-4 mere
* două portocale
* o lămâie
* 1 kg de zahăr
* vreo 2-3 căni de apă (asta înseamnă fiert mai mult, deci două cred că sunt suficiente sau invers, păstrezi 3 căni de apa şi scazi o portocală)
* suplimentar (dar nu obligatoriu): 6-7 cuişoare, zahăr vanilinat sau chiar un beţisor de vanilie
Se prepară un sirop din apă + zahăr + zeama şi coaja rasă de la lămâie şi portocale + cuişoare + zahar vanilinat care se fierbe.
În acest răstimp se curăţă gutuile şi merele şi se dau pe răzătoarea mare. Atenţie că se înnegresc dacă nu se pun imediat la fiert.
Se adaugă în siropul care fierbe şi se continuă fierberea cam 1 1/2 - 2 ore. În dulceaţă am fiert şi cotoarele de gutui, pe care le-am scos ulterior, desigur. Se toarnă în borcanele încălzite. Borcanele umplute, dar fără capac se mai pun în cuptorul încins şi oprit timp de aproximativ 15 minute. Apoi se pun imediat capacele. Se răstoarnă borcanele cu fundul în sus şi se lasă la răcit învelite în prosoape. Gata!

Paste cu praz şi ton

Stimate bubuline, stimaţi bubulini şi dragi olteni. Am dat de o reţetă surioară sau, hai, verişoară şi am pregătit-o, aşa că v-o împărtaşesc şi vouă.

Pentru aproximativ 2 porţii uriaşe sau 4 porţii mai potrivite ar fi nevoie de:

* 250g paste spirale (eu am folosit tubuşoare, sunt bune şi alea)
* 300g de praz (eu am avut aprox 200 g, dar am mai completat cu o ceapă)
* o ceapă (asta intra oricum în reţetă, deci în total 2 cepe)
* usturoi (după gust, câţiva căţei)
* 1 lingură de ulei din seminţe porumb (ete, eu n-am avut de porumb, dar am pus de măsline şi o lingură mi s-a părut cam puţin, aşa că am mai adăugat una)
* o conservă de ton (în apă)
* 125 ml (1/8) supă de legume (adică o juma de linguriţă de pulbere knorr/maggi la o jumătate de cană de apă)
* 50g smântână
* 150 ml lapte dulce (cam 3 sferturi de cană)

Pastele se fierb al dente (adică nu prea moi, să nu se terciuiască) în apă cu nişte sare şi se scurg.
Între timp, prazul se înjumătăţeşte pe lung şi se taie rondele. Ceapa şi usturoiul se toacă în cubuleţe fine.
Toate acestea se pregătesc în uleiul încins până când se înmoaie.
Peste ele se toarnă apoi supa, smântâna şi laptele şi se lasă la fiert (foc potrivit) câteva minute. Cantitatea de zeamă nu ar trebui să sperie, ea va fi înghiţită de paste.
După cele câteva minute se sărează (cam o linguriţă de sare), piperează (reţeta zice piper alb, dar merge şi negru, eu nu fac diferenţa) şi se adaugă tonul scurs bine de apă şi fărâmiţat.
Se mai lasă împreună un clocot până se încălzeşte tonul şi se toarnă peste pastele aşezate în prealabil într-un bol suficient de adânc. Gata! Gutten Appetit!

Tort de clătite cu carne tocată şi spanac

Aceasta e o variantă cam pe aceeaşi temă a clătitelor cu spanac, dar mult mai gustoasă şi mai fantezistă. Sună cam aşa (aproximativ 4 porţii):
Ingredientele calculate pentru 12 clătite (din care eu am folosit doar 8 şi restul le-am păstrat ca desert) sunt:
* 250g făină
* un praf de sare
* 500ml apă (sau lapte)
* 3 ouă
* 4-5 linguri de ulei
Umplutura. Ideal ar fi să existe un vas termorezistent rotund. Eu am avut unul dreptunghiular aşa că le-am înghesuit acolo. În orice caz trebuie să fie suficient de adânc.
Sunt necesare pentru aceasta:
* o ceapă tocată
* 200g carne tocată (porc sau vită)
* 200g spanac mărunţit
* 2-3 roşii (mai cărnoase) tăiate cubuleţe
* 100-125g mozarella tăiată cubuleţe sau dată pe răzătoare
* 50g caşcaval ras (eu am avut nişte parmezan pulbere, dar ăla nu se topeşte în cuptor, aşa că l-am combinat cu mozarella)
Se căleşte ceapa, se adaugă carnea tocată şi se prăjeşte. Se adaugă şi spanacul şi se opăreşte acolo. Se condimentează cu sare şi piper. Eu am "scăpat" şi niscaiva coriandru (am folosit carne de porc).
Se aşează clătitele alternativ în vasul termorezistent şi între ele umplutura peste care se presară cubuleţe de roşii şi mozzarela. Caşcavalul ras se presară la sfârşit şi se dă cu totul 15-20 minute la cuptorul preîncălzit (175° C, adică foc nu prea iute).

Clătite cu spanac

Dacă nu ar fi clătitele de copt, ar fi gata în aproximativ 25 de minute.
După aprecierea mea ar ieşi cam 4 porţii.

Reţeta pentru 10 clătite (tigaie largă):
* aproximativ 1 1/2 căni făină
* 3 ouă
* un praf de sare
* 2 căni de lapte
* 30 g de unt - care se topeste în tigaia pusă la încins şi apoi se încorporează în coca de clătite.
În timp ce se coc clătitele se poate deja prepara spanacul.

Reţeta pentru umplutura de spanac:
* aproximativ 400 g de spanac verde/congelat sau chiar la conservă
* 200 g de smântână
* aproximativ 1/2 cană de lapte (tot la ochi)
* o lingură de făină
* o lingură de pesmet
* o bucăţică de unt
De asemenea mai sunt necesare:
* 1 ou
* nişte parmezan sau caşcaval ras
* un pic de unt

Se fierbe spanacul în apa uşor sărată. Probabil că cel din conservă nu mai are nevoie de această procedură. Eu am găsit să cumpăr spanac congelat şi gata tocat. S-a fiert destul de repede. După un clocot, mai ales că era deja tocat, s-a înmuiat. Se scurge de apă (se toacă, daca a fost proaspăt) şi se amestecă cu jumătate din smântână, cu untul, laptele, făina şi pesmetul şi se lasă (mestecând din când în când) la foc blând până scade (maxim 10 minute). În aceasă umplutură eu am dat drumul şi la nişte măghiran şi praf de ghimbir, dar e opţional.
Se unge cu unt un vas de Jena şi în el se aşează clătitele cu spanacul.
Dacă vasul e rotund se poate face ca un tort aşezând alternativ: o clătită, un strat de spanac şi se termină cu ultima clătită.
Dacă vasul este oval/dreptunghiular, se rulează clătitele ca de obicei cu umplutură de spanac şi se aşează pe două straturi câte 5 clătite una lângă alta. Între cele două straturi eu am presărat şi nişte caşcaval ras.
Peste clătite se toarnă amestecul de ou bătut şi smântână şi se mai presară o mână de parmezan / caşcaval ras.
Se dă pentru 15-20 de minute la cuptorul preîncălzit (foc potrivit spre iute, ca să se închege oul şi caşcavalul).

Piept de pui în sos curry-ananas

De origine asiatică, acest fel de mâncare este foarte apreciat aici unde locuiesc.

Pentru aproximativ 3 porţii am folosit:
* 3 piepţi de pui
* 1-2 cepe
* o cutioară de compot de ananas cubuleţe (din care se păstreaza şi zeama)
* 4 linguriţe praf de curry
* 2 linguriţe de kurkuma (tot un condiment, pe care eu nu l-am avut în casă, aşa că am suplimentat cantitatea de curry)
* o linguriţă de zahăr
* 150-200ml de smântână dulce (adică frişcă nebătută) sau
* 200ml (o cană) de lapte ocazie cu care aş recomanda şi o lingură (rasă) de făină
* sare, piper (opţional un praf de nucşoară)
* ulei

Cărniţa se taie în ştraifuri nu prea mari, se sărează, piperează, se căleşte bine în uleiul încins, se strecoară şi se dă de-o parte.
Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte de asemenea. Peste ea se presară amestecând continuu curry (+/- kurkuma), sare, piper, şi se stinge cu zeama de la compotul de ananas şi cu laptele (smântâna). Eventual se amestecă praful de curry în lapte/smântână în prealabil, ca să nu se ardă. Se adaugă şi făina tot amestecând continuu. Se lasă la fiert (la foc nu prea mare) câteva minute, până se îngroaşă sosul. În orice caz, dacă sosul pare prea dens, se mai dilueaza cu lapte.
La sfârşit se adaugă zahărul, (nucşoara), bucăţelele de ananas şi carnea. Se serveşte, evident, cald împreună cu orez basmati (sau orez decorticat gen Uncle Bens) sau (mai rar) cu paste.

La fel de poate prepara şi cu piept de curcă. Tipul asta de sos se pretează cel mai bine la carnea de pasăre.

Crepes (clătite) Susette

De la bun început precizez că nu ştiu ce gust are originalul. Eu le-am preparat cu ceea ce am avut în casă.

Aluatul (pentru 2 portii):
* 125g faină de porumb (nu mălai) - bubulinele care nu găsesc de cumparat cred ca pot măcina mălai în râjniţa de cafea;
* 1 ou;
* 125ml lapte.
Se amestecă toate acestea şi se coc câteva clătite subţirele. Cu tigaia mea măricică au ieşit 4 clătite. Am pus şi un pic de ulei în aluat. Se pliază toate împreună de două ori (triunghiuri) şi se păstrează la cald într-un vas adânc.

Separat se prepară un sos. Se topesc 50g de unt. Peste unt se adaugă 50g zahăr, zeama şi coaja rasă de la 2 portocale (eu am folosit doar zeama unui grepfruit), 2 linguri de Cognac şi 2 linguri de Grand Marnier (eu nu am avut decât lichior Amaretto şi recunosc că s-a împăcat foarte bine cu sucul de grepfruit). Se flambează şi se toarnă peste clătite. Se consumă imediat. Aici e buba, eu nu am putut să-i dau foc sub nici-o formă. Asa ca l-am turnat şi neflambat. Un deliciu!

Cartofi gratinaţi cu ton şi praz

Asta e o reţetă găsită de mine prin site-urile nemţesti şi probata. Dedicată mai ales bubulinelor cu lipsă de inspiraţie într-ale gătitului.

Ingrediente:

500g cartofi
un praz potrivit (aprox. 120g)
1 conservă de ton (în apă)
100 ml lapte
1 lingură de muştar
80g smântână
sare, piper, cimbru
o nucă de unt

Cartofii se fierb în coajă, se răcesc şi se curăţă. Eu i-am fiert (din lene) gata curăţati. (Eventual nu se fierb de tot ca să nu se sfărâme.) Se taie rondele. Prazul se taie şi el rondele se opăreşte vreme de câteva minute, se pune sub un jet de apă rece şi se scurge. Tonul se scurge bine de apa şi se fărâmiţează. Un vas termorezistent (Jena) se unge cu unt şi în el se aşează în straturi cartofii, peştele şi prazul. Smântâna, muştarul şi laptele se amestecă şi se toarnă peste cartofi. Se condimentează cu sare, piper, cimbru şi se dă la cuptorul preîncălzit, la mijloc, la 175°C (foc potrivit) timp de 30 min.

Mâncărică de varză acră şi pere (mere)

Am dat de această reţetă în Tip der Woche (revista pe care o scoate Kaufland gratis în fiecare săptămână şi pe care o pescuiesc special pentru reţete).

Ingredientele
(pentru aproximativ 6 porţii) sunt:

500g varză acră tocată fideluţă,
8 cartofi de mărime potrivită,
2 cepe,
2-3 linguri ulei
100g costiţă afumată
300g carne de porc
500ml vin alb
3 pere (eu am folosit mere şi a ieşit foarte gustoasă mâncărica)
sare, piper
o cană de supă (de carne sau de legume)

Cartofii se curăţă şi se taie cubuleţe. Ceapa se toacă, costiţa se taie cubuleţe, carnea de asemenea se taie cubuleţe. Toate acestea se călesc într-o oală în uleiul încins, se adaugă varza, se condimentează şi se toarnă vinul. Se lasă la fiert (la foc mediu) cu capac timp de 30 de minute. Merele (sau perele) se curăţă de coajă şi se taie în optimi. Se adaugă în mâncărică, se toarnă şi căniţa de supă şi se mai fierbe 15 minute. Gata!

PS - Si tot de la mine (că nu m-am putut abţine) am trântit şi o lingură de zahăr în fiertură. :)

Tiramisu (varianta mea)

Oricât de bună ar fi această prăjitură, ea este şi mai bună dacă este preparata în casă. Este simplu de făcut, mai mult durează cât se lasă la frigider pentru a-şi crea gustul acela nemaipomenit. Din toate retetele pe care le-am găsit pe net am sintetizat şi am încropit varianta mea care te face să te lingi pe degete până la ultima firimitură. Sună cam aşa:

Ingrediente:
5 ouă nu prea mari, 500g mascarpone, 5-7 linguri de zăhar, 2-3 căni de cafea tare de filtru, un păhăruţ de lichior amaretto (sau rom), un pachet şi jumătate de pişcoturi (Savoyardi Balocco), pudră de cacao sau ciocolată rasă pentru ornat.

Freci cu o lingură de lemn gălbenuşurile cu zahărul până ce compoziţia se deschide la culoare (nu durează aşa mult) şi adaugi mascarpone până se omogenizează, poţi să pui rom sau zahăr vanilat, cum iţi place. După aia încorporezi albuşurile bătute spumă (eu în loc de albuşuri am pus vreo 2 căni de frişcă obţinută din smântână şi nu din prafuri), uşurel, prin învăluire tot cu lingura de lemn, astfel crema nu va fi moale şi va avea consistenţă.

Separat se amestecă lichiorul cu cafeaua. Se înmoaie repede pişcoturile în cafea, unul câte unul. Se ţine o secundă pişcotul în cafea, altfel se înmoaie prea tare. Se foloseşte o tavă de 4-5 cm înălţime, în care să încapă aproximativ jumătate din cantitatea de pişcoturi aşezate unul lângă altul (tava de friptura e perfecta). Se pudrează tava cu cacao şi se aşează un strat de pişcoturi în tavă. Se întinde jumîtate din crema preparată, după care se aşează iar un strat de pişcoturi în poziţie inversă (în x) şi deasupra se întinde restul de cremă. Se presară cacao cu ajutorul unei strecuratoare de ceai sau ciocolată rasă (important să fie ţinută la congelator în prealabil fiindcă se rade mai uşor).
Se bate uşor tava de masă ca să se aşeze şi apoi se dă la frigider bine acoperită minim 6 ore (eventual peste noapte). Gata! Miam!

Prăjitură de post

1 cană de zahăr
2 linguri de gem (marmeladă)
1 linguriţă de bicarbonat de amoniu (stins in oţet sau zeamă de lămâie)
1 lingură de cacao
2 căni de făină
1 cană de apă
100 ml ulei
2-3 mere rase

Se amestecă toate acestea, se toarnă într-o tavă unsă cu ulei, tapetată cu făină şi se dau la cuptorul încins în prealabil. Aproximativ 20 de minute.

Mucenici sau sfinţişori copţi

Trebuie să recunosc că au fost prima mea experienţă cu drojdie după o reţetă dictată de mama la o şuetă prin intermediul skype. Aşa că m-am apucat de ea cam cu inima îndoită mai ales că nu găsisem la magazin decât drojdie uscată. Pentru o bubulină singură sau cu un răsfăţat pe lângă ea cantităţile sunt următoarele:

° 500g făină
° 2 ouă
° 200g zahăr
° 200 ml lapte (trebuiau 250, dar am fost zuză)
° 200 ml ulei (trebuiau 100, dar iar am fost zuză)
° un praf de sare
° drojdie cât o nucă (sau un pacheţel de drojdie uscată valabil la 500g făină, cel pe care l-am folosit eu)
° arome: câte o filolă de esenţă de rom, vanilie, lămâie, coajă rasă de lămâie (cam la ochi)
° miere pentru uns
° aprox 100g nucă măcinată

Din câte am auzit, după ce m-am chinuit să pregătesc aluatul (în maniera mea de aiurită), secretul dospirii şi al frăgezimii mucenicilor este ca ingredientele încorporate să se afle cam la aceeaşi temperatură. Deci ouăle se scot în prealabil din frigider, laptele se încălzeşte un pic, la fel uleiul.
Cum se procedează.
Se cerne făina (eu nu am sită, aşa că nu o cern niciodată) într-un vas mai adânc. Drojdia se desface într-un pic de lapte (atentie!) încălzit cu un pic de zahăr, apoi se toarnă într-un cuib făcut în făină. Se lasă vreo 15 minute. În mod normal ar trebui să se vadă că fermentează, la mine nu s-a văzut, nu am mai avut răbdare şi m-am apucat de frământat.
Separat se amestecă zahărul cu laptele şi aromele şi se încălzesc un pic.
Ouăle se bat un pic şi se toarnă peste făină. Acum începe frământatul. Se toarnă puţin câte puţin amestecul de lapte cu arome şi zahăr frământând până se termină. Apoi se încorporează uleiul călduţ în aceeaşi manieră. Ideal ar fi ca bubulinele să fie ajutate, fiindcă aluatul e destul de lipicios, cel puţin asa a fost la mine. Se lasă aluatul în vasul acoperit la dospit (odihnit), la căldurică cât cred bubulinele că e necesar. Probabil ca într-o oră creşte, dar la mine nu a vrut să crească şi l-am abandonat vreo 3 ore. Ba chiar eram dezamagită şi chitită să-l arunc.
Până la urmă am încălzit cuptorul la aprox 180° C (foc moderat). Am pregătit opturile după ce în prealabil mi-am uns mâinile cu ulei şi le-am pus câte 6 în tavă pe hârtie de copt (cred că merge şi o simplă ungere cu ulei). Am copt două tăvi, fiecare câte 20 de minute.
Cât sunt calzi se ung mucenicii cu miere şi se tăvălesc prin nucă măcinată. Sincer, nu mă aşteptam, dar surprinzător mucenicii mei au ieşit (zuza de mine) foarte fragezi şi gustoşi.

Friptură de porc cu sos de ardei

Că tot nu ştiam ce să gătesc, fiindcă aveam nişte cărniţă de porc în congelator, un ardei cam deshidratat de vreo două săptămâni şi nişte suc de tomate, mi-a venit ideea unei fripturi. Şi fiindcă ar fi fost prea uscată ca atare, m-am gândit la un sos, uite-aşa din mintea mea. Să ştiţi că a ieşit foarte bun!

Ingrediente
(pentru 4 porţioare):
400 g muşchi de porc
un pic de ulei (2-3 linguri)
1 ardei gras roşu
1 ceapă
câţiva căţei de usturoi
o ceşcuţă de suc de tomate
1/2 linguriţă de vegeta
sare, piper, un pic de cimbru
facultativ, pulbere de pătrunjel uscat

Am tăiat muşchiul în 4 felii pe care le-am bătut cu ciocanul de şniţele şi le-am fript în tigaie după ce am încins uleiul în prealabil.
Le-am luat de acolo şi în uleiul rămas am turnat sosuleţul care se prepară cam aşa:
Am curăţat ardeiul, ceapa, usturoiul, le-am porţionat, le-am pus în blender (dacă nu aveţi blender, cred că merge şi clasica maşină de tocat) şi le-am tocat mărunt, mărunt. Apoi am turnat şi sucul de roşii - amestecat cu vegeta - peste pasta rezultată. Am lăsat sosul în tigaie pe foc nu prea tare timp de vreo 10 minuţele, amestecând din când în când. Am mai presarat un pic de sare, piper, condimente, patrunjelul uscat. Am pus la loc bucăţile de carne şi le-am mai lăsat împreună încă vreo 5-10 minute. Gata.
Această fripturică se serveşte cu o garnitură la alegere: legume fierte (de la congelator), cartofi natur sau piure sau poate chiar nişte paste (spaghete sau tăiţei). Eu am servit cu legume în stil mexican.

Un secret: cine adoră sosul picant, cred se poate adăuga fără probleme la prepararea acestuia şi nişte boia iute.

Fenicul gratinat cu şuncă

Având în vedere că nu am reuşit până acum să gust vreun preparat cu această plantă, mi-am permis în sfârşit hai - să-i zic aşa - moftul de a o cumpăra după ce în prealabil căutasem pe net şi dădusem peste câteva reţete la prima vedere super lecker (= gustoase).
Înainte de a posta reţeta am să las aici câteva detalii informative despre fenicul. Mie personal îmi era cunoscut în conceptul de ceai (din seminţe) pentru stomac şi tuse.
Este înrudit cu chimenul. Există desigur în mai multe sortimente. Grosso modo, cel amar (sălbatic) e cultivat ca şi plantă aromatică, iar cel dulce, este feniculul legumă (originar din Italia), al cărui bulb e comestibil. Bulbul contine o serie întreagă de vitamine şi minerale (A, B1, B12, C, E, Ca, Fe, P, K), uleiuri eterice, albumină, zahăr etc. Învelişurile albe ale bulbului se termină cu câte o tijă verde printre care răsar frunzele fine asemănătoare cu cele ale mărarului. Partea verde poate intra în componenţa salatelor şi diverselor sosuri. Când este cumpărat trebuie ca tijele tăiate să nu fie uscate şi partea verde ofilită. La gust e asemănător cu anasonul. Cum eu nu ştiu ce gust are anasonul am găsit ceva mai popular: ţelina.



Am tradus deci una dintre reţetele găsite atât pentru mine cât şi pentru posibilii curioşi. Nu este greu de făcut. Sună cam aşa:

Ingrediente (pentru aproxiativ 3 porţii):
° 3 bulbi de fenicul
° 3-4 linguri de suc de lămâie
° un pic de sare
° aprox. 70g unt
° 20g făină (cam două linguri rase)
° 200 ml supă de legume
° 200 ml smântână ° 1 legătură de patrunjel
° 100-150 g caşcaval dulceag (schweizer emmentaler)
° 300 g şuncă fiartă (aşa zisa de Praga)

Feniculul se spală, i se taie tijele şi un pic din cotor, partea verde se pune de-o parte.
După aceea se înjumătăţeşte pe lung fiecare bulb. Fiecare jumătate se cresteaza în tăieturi măricele egale de câte trei ori.
Într-o oală se topeşte o lingură din unt, se aşează toate jumătăţile de fenicul acolo, imediat se sarează şi se adaugă zeama de lămâie. Se vor lăsa astfel la fiert aproximativ 20 de minute cu capacul pus. Garantez că nu se lipesc.
În acest răstimp se prepară un sos Bechamel (cel puţin aşa spunea reţeta pe care am tradus-o). Se topeşte aproape tot restul de unt rămas (se mai păstrează un pic pentru vasul care se va da la cuptor) într-o altă crăticioară. Se adaugă făina amestecând şi lăsând-o cât să se umezească, apoi se toarnă supa şi smântâna. Cu un tell (ăla cu care se bate albuşul) se amestecă bine să se omogenizeze, se dă în clocot şi se lasă pe foc blând (mic) timp de 15 minute amestecând în el din când în când.
Se încălzeşte cuptorul la 200° C (foc mediu spre iute).
Pătrunjelul şi verdeaţa de fenicul se toacă şi se adaugă la sos (când e gata), se potriveşte de gust (posibil să nu prea mai aibe nevoie de sare, dacă supa s-a facut cu un cub sau pulbere knorr/maggi). Unii adaugă şi siropul în care a fiert feniculul, dar sosul va deveni acrişor.
Caşcavalul (schweizer-ul) se dă pe răzătoarea mare. Şunca se taie în ştraifuri.
Forma de gratin (tava sau vasul de Jena) se unge (aşa cum am spus deja) cu restul de unt. În ea se culcă ştraifurile de şuncă. Peste ele se aşează feniculul, se toarnă sosul şi se presară caşcavalul. Se pune în cuptorul preîncălzit la al doilea nivel de jos şi se coace aproximativ 20-25 de minute.








Acest preparat se poate însoţi de cartofi copţi cu sare sau piure.

Mâncărică de varză acră şi cartofi

Mai alaltăieri îmi cam bătea vântul prin cămară, aşa că m-am decis să improvizez ceva. Până acum nu am conceput varza acră cu cartofi, dar uite că multe din reţetele prin care am scotocit pe net fac această combinaţie. Cele două ingrediente merg foarte frumos gratinate. Eu - o posesoare fericită de oală Zepter - m-am gândit să le fierb. Reţeta cred că s-ar putea face şi într-o oală obişnuită cu condiţia să se acorde o mai mare atenţie la hidratare (cam cum se procedează la sarmale) şi sună cam aşa:

Ingrediente (pentru 2-3 persoane):
* 300 g varză acră tocată (a cărei zeamă conţine şi vin alb, deşi nu e obligatoriu)
* 4-5 cartofi potriviţi care se curăţă şi se taie în rondele (ca la musaca)
* 200 g de carne tocată (eu am folosit de porc)
* 2 roşii
* o ceaşcă de apă (cu o linguriţă "vegeta")
* o ceapă
* o lingură unt sau 2 linguri ulei
* 3 linguri ketchup
* sare, piper, condimente (pentru legume merg bine praful de nucşoară, măghiranul, cimbrul, la carne e bun, printre altele, ghimbir sau coriandru)

Carnea şi ceapa tocată mărunt se călesc în unt şi se adaugă ketchup, sare, piper condimente.
În oală se aşează pe straturi mai întâi varza, apoi, la mijloc, carnea, apoi cartofii. Cele două roşii se mixează până devin o pastă (se pot înlocui cu pastă din comerţ) şi se toarnă deasupra. Se adaugă apa şi se pune la fiert. Având în vedere ca oala este una specială, acest preparat (ca şi multe altele) nu mai are nevoie de supraadaos de apă. Se fierbe (cu această oală) 15-20 minute. Garantez că a ieşit ceva super gustos.

Prăjitură cu nucă de cocos

Blatul:
7 albusuri
150g nucă de cocos (pulbere)
200g zahăr
5 linguri făină

Se bat albuşurile spumă apoi se adaugă zahărul. Se adaugă apoi nuca de cocos amestecată cu făina. Nu este nevoie de praf de copt. Se coace în tava unsă şi tapetată cu făină la foc moderat (cuptorul preîncălzit) aproximativ 20 de minute. Eventual se poate proba cu scobitoarea.

Crema:
7 gălbenuşuri
10 linguri zahăr
2 plicuri zahăr vanilinat
200g unt
4-5 linguri făină
o cană lapte

Se amestecă ingredientele de mai sus cu excepţia untului (atenţie la cocoloaşe). Se pun la foc moderat amestecând continuu până se îngroaşă. Se lasă să se răcească.
Se freacă untul cu 2 linguri de zahăr (farin) şi apoi se amestecă puţin câte puţin cu crema fiartă şi răcită. (Merge şi mai caldă, vezi la “albă ca zăpada”). Se întinde apoi crema peste blat.

Glazura:
3 linguri zahăr
3 linguri cacao
3 linguri de apă sau lapte
puţin unt

Glazura se dă într-un clocot amestecand în ea şi se toarnă calduţă peste cremă.

Se ornează apoi prăjitura cu nucă de cocos.
Se dă câteva ore la frigider.

Triunghiuri cu nucă

Am probat această reţetă pentru Crăciun. Cu ceva mai multe calorii, dar tot deliciu.

Ingrediente:
300 g de făină
330 g de unt
1 pliculeţ de zahăr vanilinat
300 g de zahăr
1 pliculeţ de praf de copt
2 ouă
400 g de nuci sfărâmiţate
100 g de gem de caise (cred că merge şi de alte fructe)
hârtie de copt

Cum se prepară coca. Se amestecă făina şi 130 g de unt tăiat cubuleţe. Se adaugă zahărul vanilinat, praful de copt (stins în oţet), 100 g de zahăr şi ouăle. Se frământă bine (atenţie se cam lipeşte) şi se dă 30 de minute la frigider.
Se încălzeşte cuptorul la 175°C (foc potrivit).
Umplutura. Pe foc mic se topeşte untul rămas, se adaugă zahăr, 4 linguri de apă şi nucile şi se fierbe la foc mic (un clocot-două) amestecând mereu cu o lingură de lemn.
Coca se întinde (cu mâna sau cu o spatulă) în tava în care s-a aşezat hârtia de copt, se unge cu gemul, apoi se toarnă nucile pe toată suprafaţa. Se coace timp de 35 de minute. Se scoate din tavă (cu grijă, că este fragilă), se lasă la răcit şi apoi se taie în triunghiuri.

Albă ca zăpada


Fiindcă am căutat (ce-i drept, mai demult) o reţetă exactă pentru această prăjitură şi nu am găsit, până la urmă am reuşit să încropesc una care a ieşit realmente delicioasă. Am luat reţeta de foi de la o altă prăjitură, deci bubulinele o pot folosi şi la alte prăjituri cu cremă. Pentru asta bubulinele dispuse trebuie sa fie înarmate cu un pic de răbdare şi îndemanare la rulatul aluatului. Bineînteles, am readaptat şi crema. Ştiti, uneori mai iese şi la ochi. Dar hai să vă zic cantităţile aproximative.

Cantităţi pentru 4 foi:
4 ouă
1 cană de zahăr
ceva mai puţin de o cană de ulei
1 cană de lapte
2 linguriţe de amoniac (care se sting în oţet sau zeamă de lămâie)
făină cât cuprinde (aproximativ 7 căni) până ce coca nu se mai lipeşte de mâini (nici prea moale, nici prea tare)

Se freacă ouăle cu zahărul, se adaugă ulei, lapte şi amoniac, apoi se încorporează făina. Se întind cu făcăleţul direct pe dosul tăvii unse cu ulei, se înţeapă cu o furculiţă în diverse locuri şi se coc în cuptorul preîncălzit până devin aurii (la foc potrivit în aproximativ 10-15 minute). Cu mare grijă (deoarece sunt fragile) se desprind cu ajutorul unui cuţit şi se îndepărtează prin alunecare pe un suport (tavă, hârtie etc).

În timp ce se coc foile, bubulinele nerăbdătoare pot prepara crema.

Reţeta pentru cremă:
aproximativ 750 ml (sau 3/4 l) de lapte
200 g unt (ceva mai puţin de un pachet)
100 g de faină
300 g zahăr
zeama şi coaja rasă de la o lămâie

Jumătate din zahăr se amestecă cu făina şi se adaugă laptele puţin câte puţin pentru a evita cocoloaşele şi se pune la foc foarte mic (sau bain marie) mestecând mereu până se îngroaşă bine. Se lasă la răcit. Separat se amestecă untul cu restul de zahăr şi se încorporează în laptele preparat pe foc. La sfârşit se adaugă zeama şi coaja de lămâie. Se întinde crema pe foi şi se presează uşor cu ceva greu pus deasupra. Se lasa câteva ore (de preferat până a doua zi) să se înmoaie şi se porţionează în pătrate, romburi sau triunghiuri (după preferinţă). Cine are puţină rabdare poate pulveriza peste foi (înainte de aşezatul cremei) un pic de apă ca să se înmoaie mai repede.

Recomandarea tuturor reţetelor este să se adauge untul când crema de lapte s-a răcit, ca să nu se taie. Eu, bubulină foarte nerăbdătoare, nu am respectat regula şi am preferat să topesc untul în crema caldă (hai, călduţă). Consistenţa şi gustul cremei sunt în fond cam aceleaşi. Deci nu e nimic grav.

Supă cremă de broccoli

Din lipsă de unele ingrediente reţeta a fost un pic readaptată. Rezultatul este un deliciu.

Pentru aceasta sunt necesare:

1 lingură de unt/margarină
2 cepe
1 linguriţă de curry
3/4 litri supă de legume (un cub knorr sau maggi este suficient)
2 cartofi potriviţi (dacă sunt destul de mici merg vreo 3-4)
2 morcovi (eu nu am avut în casă, aşa că îi consider opţionali pentru această reţetă)
500 g broccoli
100 g de caşcaval (mai bătrân aşa) sau Schweizer dat pe răzătoare
2-3 linguri de smântână
1 ceaşcă de lapte
sare, piper, praf de nucşoară (opţional)

Ceapa tocată (nu prea mărunt) se căleşte (mai bine spus înmoaie) în untul încins. Se adaugă linguriţa de curry, se mai lasă foarte puţin la călit şi se adaugă supa de legume.
Cartofii (şi morcovii) se taie pe jumătate şi apoi în felioare subţiri, se adaugă în supă şi se lasă la fiert 15 minute. Broccoli se spală, se separă bucheţelele. Tijele se curăţă şi ele unde e cazul şi se taie rondele subţiri care se adaugă în supă la 5 minute după cartofi. Se scot de două ori cu spumiera legume din supă şi se pun de-o parte. Restul se pasează cu un mixer (dacă nu există mixer se dau prin sită). În crema rezultată se adaugă caşcavalul, smântâna şi laptele, apoi legumele salvate şi bucheţelele de broccoli. Se sărează, condimentează şi se mai lasă aproximativ 5-10 minute pe foc moderat.

Sarmale remix

Pentru primele mele sarmale eu am cumpărat o varză ţuguiată cam de 700 g fiindcă pe asta am considerat-o suficientă pt câteva porţii şi două persoane. Dar de la început spun că nu prea e bună de învelit, are foaia prea groasă.
Am avut 500 g carne tocată de porc. Suc de roşii pasate. O ceaşcă de orez (ales şi spălat dacă e cazul), 1 cartof potrivit, 2 cepe potrivite, sare, piper, cimbru, verdeaţă tocată. Se dau cepele, cartoful, carnea (dacă e cazul) prin maşina de tocat, se amestecă şi se învelesc sarmalele. Varza, fiind dulce, am scobit-o la cotor şi opărit-o în apă cu un pic de sare preţ de câteva minute până au început să se desprindă foile. În cratiţă am pus primul strat de varză tocată, apoi un strat de sarmale.
La al doilea strat de sarmale m-am pomenit că am prea puţine foi şi prea multă umplutură. M-a salvat un borcan cu varză roşie tocată din care am folosit cu aproximaţie 100g. Am pus ultimele sărmăluţe în cerc pe lângă peretele oalei, iar în mijloc am pus restul de carne tocată peste care am aşezat cu generozitate un strat de varza roşie. Chiar dacă este dulceagă şi conţine şi mere rase. Am stropit totul cu sucul de roşii, i-am dat şi apă, şi ca să se acrească oarecum, unii folosesc borş în loc de apă, dar eu nu am folosit borş, ci helas, adică zeamă din lămâia aia de plastic. Recomand bubulinelor cu posibilităţi financiare să îşi ia o oala Zepter (na, ca le fac reclamă gratis). Sărmăluţele fierb în ea dietetic, la foc foarte mic şi într-o oră sunt gata. Nici nu necesită surplus la apa care a fost adăugată la început. Au ieşit delicioase!!!

04 mai 2007

Ciorbiţă de fasole verde fideluţă

Reţetă super simplă, părerea mea.
Ingrediente după disponibilităţi şi cam la ochi aşa :
* 500 g de fasole verde fideluţă - care se curăţă de capete şi se porţionează
* 2 cepe potrivite, tocate nu foarte mărunt
* un ardei roşu (ca să facă ciorbiţa mai colorată) tocat şi el bucăţele
* 1-2 morcovi tocaţi şi ei (se acceptă şi rondele)
* ţelină - bucăţele
* verdeaţă, fidea
* 1-2 linguri de ulei (opţional)
* condimente: sare, piper, un pic de cimbru (eu am mai pus şi nişte măghiran şi praf de nucşoară)
* după preferinţe: cu sau fără cuburi knorr/maggi

Se pun legumele la fiert toate împreună. La sfârşit se adaugă uleiul, fideaua şi verdeaţa. Gata.

Mâncărică de fasole verde

Cantităţile sunt cam la ochi. Eu am avut la dispoziţie aproximativ 1 kg de fasole verde fideluţă. Aia este şi cea mai dulce. Am pus-o la fiert cu apă un pic sărată cam la nivel. Nu prea multă, că vreau să-i trântesc un sos. Evident, după ce a fiert, mai al dente (adică mai mult oparită decât fiartă) sau mai moale, la alegere, se mai poate scurge din apă.

Sosul
e cât se poate de simplist: două cep'şoare nu prea mari, tocate nu prea mărunt - ca să cruţăm degeţelele - se călesc în niscaiva unt (eu refuz margarina, fiindcă are grăsimi hidrogenate destul de periculoase pentru organism) şi se adaugă şi câţiva căţei de usturoi tăiaţi rondele. Când ceapa a devenit aurie se varsă peste ea nişte bulion în care s-a desfăcut în prealabil o lingură - două de făină şi un cub de knorr/maggi. Eu am vărsat generos o cutie de 400g de suc (piure) de tomate (fiindcă nu am vrut să-mi mai rămână şi să prindă mucegai în frigider) şi mi s-a părut un pic cam mult. Cine are răbdare poate opări şi decoji câteva roşii pe care le toacă mărunt. Se mai lasă câteva minute, se sărează, pieperează, condimentează. Şi se toarnă peste fasolică. Mai dă un clocot şi gata.

Cine nu suportă făina în mâncare, scurge toata apa de la fierbere şi se prepară sosul fără adaosul cu pricina.

Lângă fasolică am aşezat câteva chifteluţe calde.

Desert cu banane

Ingrediente:
* o cană (şi jumătate) de lapte amestecat cu lichior/cognac/rom la alegere;
* vreo 8-10 banane nici prea mari nici prea mici;
* 400 g de pişcoturi;
* 100-150 g de mascarpone (sau frişcă) pentru conţinut
* 200 g de frişcă pentru ornat.
Eu folosesc "Schlagsahne" - o smântână dulce în care se pune zahăr şi care se bate cu mixerul; dacă nu aveţi Schlagsahne, cred că merge şi cu prafuri sau cu frişcă la tub.
* ceva fructe (vişine) din dulceaţă pentru ornat (eu mi-am luat niste gărgăriţe de zahăr).

Într-un castron mai mărişor se zdrobesc bananele (evident, curăţate de coajă). Eu am folosit zdrobitorul de cartofi pt piure. Apoi se poate folosi mixerul. De la început nu prea l-aş recomanda, că împraştie bananele pe pereţi. Se încorporează mascarpone sau 100 g frişcă (după posibilităţi) şi gata.
În continuare se procedează ca la tiramisu. Într-o tavă ceva mai adâncă
se aşează un strat de pişcoturi (jumătate din cantitate) care au fost date foarte scurt prin laptele amestecat cu lichior. Peste ele se toarnă crema. Deasupra se aşează al doilea strat de pişcoturi. Apoi se pune frişca. 200 g de frişcă nu prea mi-au ajuns, dar merge ea acolo peste. Se ornează după gust cu fructe sau ciocolată rasă. Se dă la rece. Atenţie, însă, că bananele nu prea suportă frigiderul. Cred că se poate face şi pe 3 straturi de pişcoturi, dar trebuie un vas - evident - mai adânc. În felul ăsta arată şi mai bine, decât ceea ce mi-a ieşit mie (am folosit tava de friptură).

Blat de prăjituri

Am descoperit mai demult o prăjitură al cărei blat am început să-l folosesc ca bază şi pentru alte prăjituri. Este foarte simplu de făcut, mai ales că nu este nevoie să separi albuşul de gălbenuş. Pentru o tavă mai îngustă sau, în orice caz, mai mică decât cea de aragaz (altfel iese prea subţire) ingredientele şi cantităţile lor sunt:

* 2 ouă
* o cană de zahăr
* 1/2 cană de lapte
* 1/2 cană de ulei
* zahăr vanilinat, rom, coajă rasă de lămâie (după gust)
(* un picuţ de sare ca la orice prajitură)
* un plic de praf de copt stins în oţet sau zeamă de lămâie
* două căni de făină.

Toate astea se amestecă bine (fără să exagerzi, dragă bubulină comodă) şi se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi tapetată cu făină. Se coace în cuptorul preîncălzit, la foc moderat. E gata în aproximativ 25-35 de minute. Oricum, se verifică cu scobitoarea şi când e gata se mai observă şi marginile care încep să se desprindă.

Prăjitura iniţială era aşa:

Acest blat, după ce se răceşte se porţionează şi se însiropează cu un sirop din o cană de apă, 4 linguri de zahăr şi 1-2 linguri de cacao care se da în câteva clocote. După aceea se presară nucă de cocos. Evident se poate presăra şi altceva: nucă macinată, pulbere de alune măcinate etc.

Varianta mea de prăjitură în care pun la mijloc şi o cremă:

Toate cantităţile blatului sunt la dublu.
La făină, în loc de patru căni pun 3, iar cea de-a patra cană este cu nucă măcinată.
Tot în blat pun vreo 4-5 linguriţe de cafea solubilă şi (opţional) 1-2 linguriţe de cacao. Îl coc în acelasi mod. Când se răceşte îl tai în patru (ca să-mi fie mai uşor) şi fiecare bucată o tranşez transversal ca să pot strecura la mijloc o cremă. Eu prefer să pun o cremă de vanilie sau de lămâie. Deocamdată folosesc cremele instant din comerţ. Dupa aceea porţionez prăjitura şi o însiropez cu un preparat fiert din apă, zeamă de portocală, zahăr (după gust), ceva mirodenii şi un pic de unt. De asemenea presar nuci măcinate şi nucă de cocos.
Cam elaborată la acest capitol, dar iese tare gustoasă şi răcoroasă.

Acelaşi blat poate deveni baza pentru o tartă cu fructe:

* varianta 1. pui fructe (cireşe, vişine, caise, prune, piersici, struguri) în el şi îl dai la cuptor

* varianta 2. îl prepari într-o tavă din-aia rotundă de aluminiu şi dup-aia îl răstorni pe un platou, iar în adâncitura de la mijloc (pe care dacă vrei o însiropezi) pui fructele şi peste ele un sirop îngroşat pe foc (pe la noi prin Germania exista un praf special, gelatină, cred), care când se răceşte se gelatinizează şi aderă fructele între ele.

Salată de cartofi

Cartofii ăştia, buni la toate. Dacă ştii şi să-i alegi după sortiment ca să se potrivească felului de mâncare pe care îl faci, cu atât mai bine. Pentru nemţoteii neştiutori şi comozi (şi alte naţii, desigur) ei sunt gata sortaţi şi categorisiţi. Şi pe lângă asta ţi se oferă gratis şi niscaiva reţete.

Asadar salata, cu guguloaie:
* cartofii curătaţi (sau nu, după preferinţe, dar eu îi fierb în Zepter şi sunt mulţumită) de coajă se fierb până se înmoaie; eu mai fierb lângă ei şi 2-3 morcovi, plus o ceapă (fiindcă nu o suport crudă).
* se taie fierturile bucăţele ceva mai mari decât la salata boeuf.
* peste ei se varsă o conservă (scursă de apă) de mazăre, o conservă (scursă) de ton, castraveciori muraţi tăiaţi bucăţele.
* sare, piper, condimente după gust (la cartofi merg măghiranul, nucşoara, oregano); eventual aş recomanda folosirea numai a unui sigur condiment la alegere care sa confere salatei gustul special.
* maioneză dulce-acrişoară.
* toate astea se amestecă şi se pun la hodină în burţile înfometaţilor.
Hai, s-aveţi poftă!

Bratkartoffeln

Pentru necunoscători, aceştia sunt o variantă de cartofi prăjiţi.
Sunt recomandaţi cartofii tari la fiert (cine se pricepe).
1. mai întâi fierb cartofii curăţaţi în prealabil (îşi cam pierd din vitamine, dar pentru leneşi merge mai repede).
2. tai cartofii în sferturi, sau în felii ceva mai mari decât de obicei.
3. încing ceva ulei/unt (nu extraordinar de mult) şi apoi răstorn feliile.
4. sărez, piperez, condimentez cu ce am la dispoziţie (eu am pus măghiran, pătrunjel uscat şi chiar nişte boia dulce).
5. pe la mijlocul preparării, se adaugă o cep'şoară tăiată mărunt.
Cam asta e... Pofta bună!

Atenţie, recomandat bubulinelor care vor să se îngraşe!