08 mai 2007

Fenicul gratinat cu şuncă

Având în vedere că nu am reuşit până acum să gust vreun preparat cu această plantă, mi-am permis în sfârşit hai - să-i zic aşa - moftul de a o cumpăra după ce în prealabil căutasem pe net şi dădusem peste câteva reţete la prima vedere super lecker (= gustoase).
Înainte de a posta reţeta am să las aici câteva detalii informative despre fenicul. Mie personal îmi era cunoscut în conceptul de ceai (din seminţe) pentru stomac şi tuse.
Este înrudit cu chimenul. Există desigur în mai multe sortimente. Grosso modo, cel amar (sălbatic) e cultivat ca şi plantă aromatică, iar cel dulce, este feniculul legumă (originar din Italia), al cărui bulb e comestibil. Bulbul contine o serie întreagă de vitamine şi minerale (A, B1, B12, C, E, Ca, Fe, P, K), uleiuri eterice, albumină, zahăr etc. Învelişurile albe ale bulbului se termină cu câte o tijă verde printre care răsar frunzele fine asemănătoare cu cele ale mărarului. Partea verde poate intra în componenţa salatelor şi diverselor sosuri. Când este cumpărat trebuie ca tijele tăiate să nu fie uscate şi partea verde ofilită. La gust e asemănător cu anasonul. Cum eu nu ştiu ce gust are anasonul am găsit ceva mai popular: ţelina.



Am tradus deci una dintre reţetele găsite atât pentru mine cât şi pentru posibilii curioşi. Nu este greu de făcut. Sună cam aşa:

Ingrediente (pentru aproxiativ 3 porţii):
° 3 bulbi de fenicul
° 3-4 linguri de suc de lămâie
° un pic de sare
° aprox. 70g unt
° 20g făină (cam două linguri rase)
° 200 ml supă de legume
° 200 ml smântână ° 1 legătură de patrunjel
° 100-150 g caşcaval dulceag (schweizer emmentaler)
° 300 g şuncă fiartă (aşa zisa de Praga)

Feniculul se spală, i se taie tijele şi un pic din cotor, partea verde se pune de-o parte.
După aceea se înjumătăţeşte pe lung fiecare bulb. Fiecare jumătate se cresteaza în tăieturi măricele egale de câte trei ori.
Într-o oală se topeşte o lingură din unt, se aşează toate jumătăţile de fenicul acolo, imediat se sarează şi se adaugă zeama de lămâie. Se vor lăsa astfel la fiert aproximativ 20 de minute cu capacul pus. Garantez că nu se lipesc.
În acest răstimp se prepară un sos Bechamel (cel puţin aşa spunea reţeta pe care am tradus-o). Se topeşte aproape tot restul de unt rămas (se mai păstrează un pic pentru vasul care se va da la cuptor) într-o altă crăticioară. Se adaugă făina amestecând şi lăsând-o cât să se umezească, apoi se toarnă supa şi smântâna. Cu un tell (ăla cu care se bate albuşul) se amestecă bine să se omogenizeze, se dă în clocot şi se lasă pe foc blând (mic) timp de 15 minute amestecând în el din când în când.
Se încălzeşte cuptorul la 200° C (foc mediu spre iute).
Pătrunjelul şi verdeaţa de fenicul se toacă şi se adaugă la sos (când e gata), se potriveşte de gust (posibil să nu prea mai aibe nevoie de sare, dacă supa s-a facut cu un cub sau pulbere knorr/maggi). Unii adaugă şi siropul în care a fiert feniculul, dar sosul va deveni acrişor.
Caşcavalul (schweizer-ul) se dă pe răzătoarea mare. Şunca se taie în ştraifuri.
Forma de gratin (tava sau vasul de Jena) se unge (aşa cum am spus deja) cu restul de unt. În ea se culcă ştraifurile de şuncă. Peste ele se aşează feniculul, se toarnă sosul şi se presară caşcavalul. Se pune în cuptorul preîncălzit la al doilea nivel de jos şi se coace aproximativ 20-25 de minute.








Acest preparat se poate însoţi de cartofi copţi cu sare sau piure.