04 mai 2007

Mâncărică de fasole verde

Cantităţile sunt cam la ochi. Eu am avut la dispoziţie aproximativ 1 kg de fasole verde fideluţă. Aia este şi cea mai dulce. Am pus-o la fiert cu apă un pic sărată cam la nivel. Nu prea multă, că vreau să-i trântesc un sos. Evident, după ce a fiert, mai al dente (adică mai mult oparită decât fiartă) sau mai moale, la alegere, se mai poate scurge din apă.

Sosul
e cât se poate de simplist: două cep'şoare nu prea mari, tocate nu prea mărunt - ca să cruţăm degeţelele - se călesc în niscaiva unt (eu refuz margarina, fiindcă are grăsimi hidrogenate destul de periculoase pentru organism) şi se adaugă şi câţiva căţei de usturoi tăiaţi rondele. Când ceapa a devenit aurie se varsă peste ea nişte bulion în care s-a desfăcut în prealabil o lingură - două de făină şi un cub de knorr/maggi. Eu am vărsat generos o cutie de 400g de suc (piure) de tomate (fiindcă nu am vrut să-mi mai rămână şi să prindă mucegai în frigider) şi mi s-a părut un pic cam mult. Cine are răbdare poate opări şi decoji câteva roşii pe care le toacă mărunt. Se mai lasă câteva minute, se sărează, pieperează, condimentează. Şi se toarnă peste fasolică. Mai dă un clocot şi gata.

Cine nu suportă făina în mâncare, scurge toata apa de la fierbere şi se prepară sosul fără adaosul cu pricina.

Lângă fasolică am aşezat câteva chifteluţe calde.