02 iunie 2007

Gem de rubarbă şi căpşune

Pentru mine e o senzaţie. Na că am comis-o şi pe-asta. Mă obsedează de câteva zile, mai ales că mai e puţin şi îi trece sezonul. E vorba de rubarbă. Unii îi mai zic şi rabarbăr sau rubarbură. E o plantă ale cărei tije sunt comestibile prin gustul lor acrişor (chiar acru, de fapt). Cu ele poţi face diverse conserve şi prăjituri. Mai multe detalii (+ poza) aici.

Iată ce reţetă am găsit eu pe net. Pentru vreo 5-6 borcănele nu prea mari ai avea nevoie de:

* 600 - 700g de rubarbă
* 500g căpşune
* o lămâie, coaja (de preferat bio; cele tratate cu chimicale au coaja groasă şi vălurită, nu sunt de recomandat) şi zeama
* 1kg de zahăr gelifiant (dacă nu, zahăr normal + separat, Gelfix sau ceva de genul ăsta, un praf gelifiant echivalentul pentru 1kg fructe)
* zahăr vanilinat
* o rădăcină de ghimbir de mărimea unei nuci
* o mână de frunze proaspete de mentă

Ultimele trei ingrediente sunt opţionale, dar contribuie mult (mai ales menta) la aroma specială (îmi vine să-i zic exotică) a gemului.
Tijele de rubarbă se decojesc şi se taie bucăţi mititele. Căpşunele se spală, curăţă şi se taie şi ele bucăţele. Ghimbirul se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoare. Frunzele de mentă se mărunţesc. Se amestecă absolut totul într-o oală şi se dă câteva ore la frigider (amestecând din când în când). Fructele îşi vor lăsa un sirop.
Cu un handmixer (din-ăla cu cuţit) se face o pastă (care nu-i musai să fie prea fină). Dacă n-ai mixer, merge şi zdrobitoarea de cartofi pentru piure.
Apoi se pune pe foc şi se clocoteşte (în cazul cu zahăr gelifiant sau cu Gelfix conform instrucţiunilor de pe plic) timp de 4-5 minute. Gata. Se toarnă în borcanele sterilizate după cum am mai zis.

O senzaţie... Abia aştept mâine să probez.